Sarbatori de iarna cu doar un strop de magie

Anul acesta a fost primul meu Craciun fara mama. Probabil va ganditi ca am o obsesie sau ceva, dar nu am pretentii sa ma inteleaga altcineva in afara de cei din familia mea. In nenumarate cazuri s-a dovedit ca mama mea este alfel decat celelalte si nu zic asta doar pentru ca e a mea.

In fine ... la noi de Craciun se faceau (anumite) prajituri, sarmale, cozonaci, impodobim bradul si casa in seara de Ajun, mergeam in zilele de Craciun la bunici si "petreceam" (mancand, cum altfel? :| ) si cu ocazia asta le cantam si cate un colind. In noaptea spre Craciun se strecurau cadouri sub brad, fara sa stie ceilalti, iar a doua zi ne bucuram toti de pachetelele de sub brad care au ajuns acolo ca printr-o magie.

Par ca in reclame

Am investit acum 2 luni intr-un sampon si un balsam de la Joico. Se cheama "Body Luxe" si le-am luat de pe carespot.ro.

Am unghii

Ca sa mai zic si altceva ... mai vesel sa zicem.

De ceva timp, am inceput sa vad la fetele din jurul meu unghii care mai de care mai frumoase si mai sanatoase. Ca apoi sa aflu ca sunt false, ca sunt cu gel. Eu am fost mereu impotriva unghiilor false pentru ca stiam ca ataca unghia naturala, ca o subtiaza, ca poti sa faci tot felul de infectii sau sa-ti apara ciupercute ... nu din'alea care se mananca.

Pana la urma mi-am facut curaj.

Cel mai stresant spectacol

De cand n-am mai scris ... multe s-au intamplat, logic!

De exemplu, pe la sfarsitul lui octombrie am inceput pregatirile de spectacol cu copiii de la grupa mea. Am inceput sa predau coregrafii, sa caut muzica, sa ma gandesc la alinieri, etc.

Am facut ore suplimentare, fara sa mi le ceara nimeni si fara sa fiu platita pentru asta. Unii veneau, altii mai lipseau pt ca au pregatire (WTF?! la varsta asta fac pregatire?!?).

Draga mea mama

A trecut jumatate de an de cand mama mea ..parintii mei, au plecat in America. Sincera sa fiu, nu prea imi place cum traiesc acum, nu sunt fericita. Dar nu e vina lor, ci a mea.

Vorbesc destul de des cu mama. Mai rar ca inainte pt ca amandoi lucreaza si nu sunt acasa cand am timp sa vorbesc cu ei. Iar cateodata nici nu mai intru pe skype pt ca ori sunt necajita si nu as vrea sa stie asta, ori pur si simplu nu am ce sa ii spun.

Cum ei lucreaza in fiecare zi nu prea mai au noutati si nici la mine nu se intampla nimic special. Se intampla cateodata sa intram in convorbire pe skype si doar sa fie deschisa conversatia, dar nimeni nu zice nimic ... doar stam impreuna.

..... recent a mai scris pe blogul ei....

Eu am grija de toti

Au plecat parintii si apoi a plecat si fratele. Am ramas singura (cu prietenul, dar nu se pune :P), cu animalutele si cu bunicii.

Acum, cand parintii sau fratele au nevoie de ceva, ma pun pe mine sa caut prin casa, prin boxa sau sa cumpar si apoi sa le trimit.

Cand primesc scrisori (iar fratele primeste aproape zilnic) trebuie sa le desfac si sa ii anunt, eventual sa le scanez si sa le trimit.

Eu singura trebuie sa am grija de catel si de pisic, sa-i plimb, sa-i duc la doctor, sa ii curat, sa-i tratez, sa le dau mancare si apa, sa curat dupa ei. Animalute care nu sunt doar ale mele, ci sunt si ale parintilor si fratelui.

Uite jobul! Nu-i jobul!

Prin august am fost contactata pentru un job la care aplicasem de atat de mult imp ca uitasem de el. In fine, jobul era bun pentru ca era de acasa si era part time.

In sfarsit Sailor Moon pe torrentz

Acum doua saptamani, eram in sufragetie cu fratele si cu iubitul meu. R este un fan impatimit al animeurilor. Se uita la tot felul de seriale anime si citeste manga (?) pe net. El se uita chiar atunci la un desen animat, de care eu si fratele meu nu eram interesati.

Totusi am remarcat ca acel desen avea lookul desenelor din copilarie si am inceput sa ne amintim tot felul de seriale de desene animate:

"Stalking Cat" :)

Doua filmulete dragute cu o frumusete de pisica la "vanatoare". Ii iese foarte bine.

Primul .. chiar si acum mai simt tensiunea cand il urmaresc. Iar aldoilea e simpatic.

O scumpiciune de Scottish Fold

Un pisic mic si scump

Rugaciunea unei pisici

Pisicute jucause

Pisicuta care isi "imbratiseaza" puiul

Pisicute adorabile

Niste pisicute adorabile. Mai urmeaza cateva filmulete. Cand ma apuca vizionatul de filmulete cu animalute nu ma mai opresc.

I'm going crazy again

In weekend, fratele meu a fost plecat. Cand am aflat ca va pleca m-am bucurat si m-am bucurat si cele 3 zile cat a fost liniste in casa ... si am putut sa fac PUTINA curatenie si sa se mentina asa.

A fost bine. Se putea si mai bine, pentru ca nici R nu e grozav cu ordinea.

Da, urmeaza sa ma plang din nou. Dar chiar am ajuns (IAR) la capatul rabdarii.

O scriere mai veche

Pentru ca tot am cautat "momentul de plictiseala" am gasit si alte chestii de prin liceu.

Am dat peste o ... poezie, ceva. Nu stiu cat de corect este scrisa, dar traducand cumva in romana, mi se pare si acum interesanta ... si cred ca se potriveste cu momentele traite de curand in viata mea.

Poezia (sa-i zicem) se cheama "lonely tree" si am scris-o pe 8 ianuarie 2007.
Spuneti-mi ce credeti.

Vechiul "moment in stare de spleen"

Vorbeam azi la telefon cu bunul meu prieten si mi-am amintit ca voiam sa postez o ... chestie, pe care am scris-o acum multi ani, in vacanta de vara de dupa clasa a 11-a.

In acea zi nu aveam pur si simplu nimic de facut. Absolut toti prietenii mei erau plecati. La televizor nu era nimic de vazut, la calculator nu aveam ce face, de citit nu puteam citi pentru ca nu ma puteam concentra. La cumparaturi nu puteam sa merg, ca nu aveam nici bani si era si duminica. Fiind duminca, nu puteam sa fac niciun fel de treaba (de parca tin la chestii din astea).

A fost o zi irosita, pierduta pur si simplu. Mintea mea o luase razna asa ca textul nu e coerent de nicio culoare. Initial a fost scris (in intregime!) pe telefon, fiind un SMS pe care l-am trimis prietenului meu, care era la gratar ... nu mai stiu eu de ce nu eram acolo.

Cuvintele folosite exista ... majoritatea si sunt din cele care ne bantuiau in liceu (matematica, biologie, chimie, fizica, romana). Le-am asociat asa cum mi-a venit pe moment, fara sa aiba absolut niciun sens.

It was really entertaining!

Musaca Lasagna

Am vrut sa fac lasagna, am cautat pe net retete, am cautat in carti. Am citit cateva retete de lasagna si cateva de musaca. Le-am combinat in capul meu si-a iesit un experiment bun.

Reteta mea de "musaca lasagna" e mai jos. Tin sa precizez ca e mai mult facuta dupa gust, iar cantitatile sunt doar aproximative. Faceti cum va place: cu mai putina ceapa, mai multe rosii, mai mult sau mai putin zahar ...

De asemenea, ouale pe care le-am adaugat deasupra, la final ... nu sunt neaparat necesare. Eu speram sa obtin peste stratul de cascaval un strat de oua, dar s-au amestecat (normal).

One Republic - Secrets

Rosie Thomas - Paper Doll

Nu stiu cat de optimista e de fapt piesa si nu cred ca o inteleg bine ... dar mie imi da un feeling slightly optimistic.

Kate Jablonski's "The Call" (Regina Spektor)

Am inceput sa ma calmez, sa inteleg ce mi se intampla, de unde vin manifestarile si gandurile mele ...
Aceasta coregrafie am descoperit-o de ceva timp. Am redescoperit-o la momentul potrivit.

Kate Jablonski e geniala, piesa Reginei Spektor e superba. Iar fetele care danseaza nu cred ca au mai mult de 12 ani (nu ma pricep la varste) si sunt grozave.

Un krump pe care il dedic vietii

Pentru ca s-a dat disable la embed pentru acest video, il puteti vedea direct pe youtube: http://www.youtube.com/watch?v=XGzQcFOR6kc .

Ma uitam la sezonul al 6-lea al SYTYCD (So You Think You Can Dance, pt cei care nu cunosc), si intr-un episod cu preselectii, un tip, Russell Ferguson, a dansat un krump super.
Pentru mine a insemnat atunci furia pe care o simteam si mi-am zis: "daca viata mea ar fi o persoana, iar eu as putea dansa asa, i-as dedica acest dans cu toata inima".

M-am uitat de multe ori si parca prin dansul lui eu eliberam furia. A doua zi nu mai eram atat de suparata pe viata. Adica, daca viata mea ar fi sot o persoana, n-as fi batut-o :D.

"The Winner Is" Kate Supplee

Sincer, nu stiu exact de unde e piesa, dar e geniala.

Am descoperit acest filmulet cu aproape 1 an in urma. Mi s-a facut pielea de gaina, fluturi in stomac si mi-au dat lacrimile. Pur si simplu acest dans m-a impresionat profund si inca o face.

Am simtit nevoia sa ma uit din nou zilele acestea.

Anouk - Lost

Si piesa asta o stiu de mai demult. Multe nu stiu nici despre Anouk, dar stiu ca nu-mi place videoclipul original, asa ca am ales un alt filmulet facut pe melodie, destul de dragut. Si mai stiu si alte melodii, dar nu prea ascult altele.

Versul marcant pentru mine a fost: "why isn't my heart meant for you?".

Danity Kane - Stay With Me

Sincer, nu prea am auzit de aceasta formatie. Am vazut ca e compusa din 5 fete frumoase (cum altfel?). Nu stiu alte melodii de-ale lor.

Si piesa asta o stiu de prin liceu, cred ca mai la sfarsit.

In situatia data, nu cred ca  ma gandeam dpdv al iubirii, ci cred ca ma gandeam mai mult la parteneriatul meu cu R ... mda, stupid.

Dream Theatre - Vacant

Piesa asta o stiam de mult, de prin liceu, cand am inceput sa descopar muzica rock, metal ... si alte derivate. Despre trupa asta mi-a spus baiatul care ma ajuta sa invat chitara. Imi plac mai multe melodii de-ale lor.

Hara - Mi-e dor de tine

Chiar daca e vara ... si in melodie e iarna ...
Tot prin facebook am dat de ea, tot in aceeasi zi ca si imaginea.
Ma face sa ma gandesc la mama, iar asta era unul dintre gandurile care ma apasau. Mi-e dor de tine, mama!

Nothing lasts forever

Chiar a doua zi dupa izbucnirea marii depresii, a postat cineva pe facebook (fara vreo referire anume sau fara vreo intentie) imaginea asta.
Am citit-o atunci (da, am citit imaginea), si mi-am zis "as vrea sa cred in asta. nu stiu cum".

"Totul in viata e trecator.

Recuperez

Pentru ca m-am saturat de depresie ... si vreau sa fac o pauza (eventual poate termin de tot) ... m-am gandit sa postez si cate ceva din ce-am zis ca pun pe blog si nu m-am tinut de cuvant.

Asa ca, urmeaza o ploaie de filmulete ... de fapt muzica. Dar ca sa nu credeti ca mi-am revenit de tot, vor fi cumva tot in ton cu starea mea.

Si am sa incerc sa le pun cumva progresiv (sau regresiv): de la cele care reflecta starea mea de la inceputul saptamanii trecute si pana la cele care se potrivesc cu gandurile din ultimele zile.

Depresie vesela

Si cum eram eu depresiva pe facebook si vorbeam in stanga si in dreapta despre depresia mea ... si anuntam copiii ca nu mai fac dans, ca nu mai dansez cu R ... bla-bla, o fata de la dans ma intreaba "de ce?"

Si mai departe ...

Eu sunt 2

In crizele mele depresive, am scris astazi pe facebook la status o gramada de porcarii, adica dintre intrebarile care imi trec mie prin minte.

Am scirs cred pentru ca speram sa ma auda cineva, sa-mi demonstrez poate ca nu sunt cu adevarat singura.

E dureros sa renunt la o iubire, la un mod de viata, la ceea ce ma tinea pe linia de plutire, la marele vis al vietii mele .. pentru un inger, pentru fiinta iubita. Am renuntat la dans (la dansul cu iubitul meu .. acesta e marele meu vis). Am renuntat pentru ca el sa poata face dans asa cum isi doreste (adica nu cu mine). Nu a vrut niciodata sa danseze cu mine.

Dar de ce ma doare daca e pentru cineva pe care iubesc?

Nu vreau sa-ti gasesti partenera

Recent am intrat intr-o depresie reala. De fapt, cred ca sunt depresiva de mai multi ani, dar acum am un episod foarte nasol. Voi vorbi si despre asta...

Acum vreau sa vorbesc despre dans si despre R, care este si iubitul si partenerul meu (sau fostul partener).

Pisicul pe youtube

M-am decis ca e ok sa pun filmuletele cu pisicul meu cel frumos pe youtube ... si sa fie publice.

Ce are blogul asta? Ce-i cu mine?

M-am gandit de mai multe ori: ce am vrut sa fac cu blogul asta si ce a iesit.

Adevarul e ca sunt o persoana pesimista si cred ca sunt cam egoista ... si ma plang foarte mult.

Da, am vrut sa scriu despre jocuri, despre filme, despre programare, despre vacantele mele ... si inca mai vreau.

Am spus printre primele postari, poate chiar prima, ca viata mea nu e asa interesanta, dar poate ca scriind aici descopar ca e mai buna si mai frumoasa decat credeam. Mmmm, nu.

M-am bagat pe youtube

yello'!

Nu am mai scris de mult. ... as fi vrut de mai multe ori, dar acum, ca iubitul meu sta la mine, nu mai am "privacy" sa scriu linistita.

Profit acum, ca e la peste. ... si fac si o schimbare de imagine.

Niuz: mi-am facut channel pe youtube. De ce? Ce o sa fie acolo?

Ce stiu sa faca baietii?

Dupa cum am mai spus, ai mei au plecat. Acum, eu am luat asupra mea (fara sa imi doresc) datoriile mamei in casa. Am in grija, 2 baieti, un pisic si un caine batranel care sufera (printre altele) de incontinenta. Nu e grozav?
 

Cu ce ajuta baietii? Pai:

... multe... dar, a plecat mama

De cand nu am mai scris pe blog s-au intamplat multe. N-am avut timp, iar cand am avut timp n-am avut chef. Cand am avut chef, nu puteam pentru ca nu eram singura sa pot scrie inistita.

Acum sunt singura, am chef si nu prea. Asa ca voi scrie, poate, la un moment dat, despre cele petrecute.

Cam ce a fost? Multe, dupa cum am zis.

Rango, 2011

Am fost aseara la film ... la Rango. E vorba despre un cameleon micut, ciudatel, simpatic, dar singuratic. Bietul de el traieste intr-un acvariu (nu stiu sigur daca asa se numeste), cu un gandac mort, trunchiul unei papusi si un pestisor mecanic.

RObotzi

Am descoperit cu ceva timp in urma, prin "minunea" facebook, un serial reusit. Episoadele sunt scurte, nici nu cred ca ar trebui mai mult.

NU !! Hotel Eurovacanta, Slanic Moldova

Am vrut de mult timp sa scriu despre cantonament, mai exact despre locul in care am fost. Iata ...

Am fost la Euro Vacanta si prin iulie 2010, tot in cantonament (ca si in februarie 2011). Nu am fost nici atunci multumita si nu am fost nici de data asta.

In cantonament au participat, in mare parte, copii cu varste intre 6 si 14 ani.

In vara, am ales hotelul pentru ca au sala de sport si pentru ca e aproape de parc, unde mergeam la alergari dimineata.

Incep cu ce e bun. Conditiile de cazare sunt ok, in corpul in care am stat noi (cel de deasupra receptiei). Am inteles ca in celelalte corpuri e mai nasol. Baie in camera, pat in care poti dormi, mobila care nu se dezintegreaza, geamuri care se pot deschide. Mancare comestibila.

Cam atat. Mai departe ... probleme, mai mici sau mai mari.

Stelute pentru lucruri bune

Am zis candva ca vreau sa incerc noi metode de a motiva copii sa munceasca la ora si sa fie cuminti. Am mai zis ca atunci cand voi incerca, voi vorbi despre rezultate.

Recunosc ... nu prea am avut timp sa ma gandesc, sa ma documentez ... dar am o scuza: ma ocup de (re)crearea (imaginii) a 2 site-uri, am de muncit la design pentru o noua sigla, avand in vedere ca schimbam denumirea clubului, plus alte chestii care tin de organizarea unei competitii nationale. E mult de munca si nu prea mai am timp de altceva.

In fine ... am incercat o chestie si am sa spun ce cred.

Primavara la inceputul lui februarie

E inceputul lui februarie dar se pare ca primavara vrea sa vina mai devreme. Nu am avut timp sa urmaresc rubrica meteo la stiri (si pentru ca nu ma uit la stiri niciodata, pentru ca le urasc) sa vad daca chiar nu mai avem iarna pana la sfarsitul anului.

S-a topit zapada si e soare. Nu ma deranjeaza foarte tare, pentru ca nu e vreme mohorata, nu sunt nori, dar as fi vrut sa mai avem un pic de iarna ...

... asa ca mai las zapada pe blog, macar aici sa fie :D.

Am 22 de ani. E prea tarziu. Sunt batrana?

N-am mai scris de mult. Asta si pentru ca nu prea am mai avut chef, dar si pentru ca nu am mai avut timp.

Am fost plecata in cantonament la Slanic Moldova. Am sa revin cu un articol despre hotelul la care am stat, pentru ca cei care cauta review-uri despre el sa stie ce ii asteapta.

In cantonamentul asta am mai adaugat ceva la lista mea de ganduri negre. De ceva vreme nu prea mai am tragere de inima sa muncesc in dans. Nu inteleg de ce. Mi-e greu sa ma mai motivez, lipseste ceva. Nu vreau sa imi pierd interesul pentru ca imi place si vreau sa fac mai departe, mai ales ca am crescut binisor in ultimul an.

Si cu tot cu lipsa de chef de antrenament, eu tot trag de mine si incerc sa ma fortez sa lucrez.

Desi eu zic de foarte multa vreme ca mobilitatea este foarte importanta pentru un dansator, R nu a vrut sa asculte. Nu stiu ce i-a venit deodata sa lucreze mobilitate. M-am bucurat mult sa aud asta, dar am fost foarte dezamagita sa vad ca doar in jumatate de an mi-am pierdut FOARTE mult din mobilitate. Nu eram foarte mobila, dar era destul de bine: aproape faceam sfoara, iar cu picioarele apropiate si intinse ajungeam cu pieptul pe picioare si cu nasul la genunchi.

Am incercat, ca in vremurile bune, sa insist, chiar daca ma durea, sa mentin pozitia pe care o lucram. Dar m-am ales cu agravarea unei intinderi pe care o "realizasem" (habar nu am cum) cu o saptamana inainte. Asa mi-am compromis lucrul la mobilitate tot cantonamentul.

Nu pot sa zic ca nu am progresat deloc, dar n-am putut sa mai fortez pentru ca nu vreau sa patesc ceva mai grav.

Deci ... ce inseamna asta? Corpul meu da semne de imbatranire? Incep sa imi scada performantele? Eu cred ca da. Nu imbatranire in sensul ca nu mai pot sa merg, ca am nu stiu cate riduri si alte chestii.

Amestecatura de ganduri

A nins, asa cum mi-am dorit. E zapada pe strada, pe masini. Am stat duminica la geam si ma uitam cum ninge si eram fericita. Uitasem pentru o vreme de gandurile care ma bantuie de ceva timp.

Ma uit din cand in cand pe geam si vad zapada, zambesc si plec. Totul e din nou la fel.

Am sperat ca ninsoarea sa ma faca sa-mi revin cumva, iar albul ei sa modereze negrul din gandurile mele. Nu functioneaza cum mi-am dorit.

Duminica am adormit foarte tarziu. Am citit intinsa in pat, m-a luat somnul si m-am oprit. Am lasat cartea jos, am stins lumina si m-am culcat. Era in jurul orei 1 dimineata. Am adormit (cred) pentru vreo 10 minute, dar un vis sau o vedenie m-a facut sa suflu intr-un puf de papadie, sa aprind lumina si sa ma intreb "ce a fost asta?". Mi-am dat seama ca a fost doar un vis si am vrut sa ma culc la loc. Dar nu am mai putut adormi. Pana pe la 3 am stat in intuneric, incercand sa alung toate acele ganduri si griji care nu-mi ieseau din cap. Se prinsesera bine de mine si nu se dadeau duse.

Nu mituiti copiii, ci rasplatitii pentru comportament adecvat

In cautarile mele pe internet, despre cum sa motivezi copiii, am dat peste un articol scris de Doreen Nagle. M-am bucurat de acesta pentru ca am fost si sunt de aceeasi parere.

Articolul se numeste "Don't bribe kids - reward them for good beahior", adica (cam) asa cum spune titlul acestei postari. Pune in evidenta foarte bine diferenta intre a mitui si a rapslati un copil. Si am vazut si stiu ca majoritatea parintilor isi mituiesc copilasii si nu fac decat sa inrautateasca situatia. Am mai scris pe tema asta intr-o postare mai veche (Copiii din ziua de azi).

Deci ... ce spune dna. Doreen Nagle?

Pot copiii sa taca?

Ieri am ajuns la o limita. Cred ca si starea mea generala isi spune cuvantul. 

Primele saptamani la grupa a fost ok, chiar neasteptat de bine. Apoi am inceput sa lucram pentru spectacol si lucrurile au inceput sa nu mai fie chiar asa cum ar fi trebuit. Copiii incepeau sa nu mai fie la fel de atenti, sa fie mai galagiosi. Dupa sepctacol a inceput sa fie aproape dezasturos (exagerez, dar simt nevoie).

Ningeeee!!!!!

Tocmai scriam o noua postare, sub  influenta "depresiei" din ultimele zile cand ... am intors capul spre geam si ... am vazut ca ninge. Un zambet MARE mi-a aparut pe fata si am simtit o bucurie in inima (adica ... chiar am simtit fluturasi in stomac si am simtit cum imi bate inima mai tare).

Incepuse sa ninga cu fulgi mari, cum n-am mai vazut. Ca in povesti. Acum sunt mai mici, dar tot ninge.

Oare mi-a fost ascultata dorinta? Oare asta inseamna ca va fi mai bine?

... ia te uita! Ninge din nou cu fulgi mari, multi. Sper sa se depuna zapada frumoasa si sa vem o iarna frumoasa.

Ma intorc la cealalta postare.

Zapada m-ar fi facut sa zambesc

De ceva timp nu mai e zapada.

Nu mai stiu cand a inceput. Se topea zapada si se auzeau cum cad turturii mari de la blocul de vis-a-vis.

Parca venea primavara.

Tarta bicolora (cu branza si ciocolata)

Iata si prima reteta. E luata dintr-o revista cu retete speciale pentru Craciun de anul trecut. E foarte buna, are un gust interesant.

Am pus si poze cu produsul finit, asa cum mi-a iesit mie.

Vrei video sau muzica de pe YouTube?

Dupa cum stiti, YouTube este un site de video-sharing, adica utilizatorii incarca diverse filmulete, iar acestea pot fi vazute de oameni din intreaga lume. Ca sa vezi filmuletele de pe site-ul creat in 2005 nu e nevoie sa iti faci vreun cont.

Ca peste tot, exista reguli. De exemplu, sunt tari care nu permit difuzarea unor filmulete. Logic ca treaba cu drepturile de autor e valabila. Si mai sunt si alte reguli, dar nu ma bag in detalii.

Unde vreau sa ajung ... ? Oamenii vad si apoi vor si ei. Vorba ceea: "ochii vad, inima cere". Si asa, au aparut tot felul de programele si site-uri care descarca filmuletele de pe YouTube. Unele pe bani, altele gratuit. Fiecare alege ce vrea. Totusi, cunosc multi oameni care nu stiu cum sa faca rost de filmulete. Se intreaba cum sa tranforme flv in avi sau mai-stiu-eu-ce. Ce folosesc eu?

Eclipsa partiala de soare

Chiar acum, eclipsa se apropie de final ... adica luna se da din fata soarelui, nu?

Pentru ca nu prea ma uit la stiri, nu stiam despre ea. Noroc de mama, care mi-a dat ochelarii prin care am urmarit eclipsa totala din 1999 si mi-a spus la ce ora incepe.

Uite asa! Acum chiar nu mai am niciun chef sa lucrez la proiectul ala pentru interviu. Nu aveam nici inainte. Acum am o scuza si ma ridic din cand in cand de la calculator ca sa ma holbez spre soare. Plus ... m-am apucat sa caut date despre eclipsa, pe care la impartasesc cu voi mai jos.

Dar se termina in curand.

Retete culinare

E un secret fata de multa lume, dar m-am inscris la un curs de bucatar. Nu planuiesc sa ma fac bucatar, dar nu se stie niciodata. In plus, imi place sa gatesc, mai ales sa fac prajituri si alte dulciuri. Fac cursul fiindca asa mi-a venit, il fac pentru mine.

A inceput 2011. Oare cum va fi?

Da, au trecut sarbatorile de iarna, acea perioada a anului pe care o iubesc enorm. Am mai vorit despre asta acum vreo luna.

Unii, de anul nou, se gandesc ce au realizat in anul ce a trecut si isi fac planuri pentru noul an. Mie nu prea-mi place sa fac asta. De obicei, cand imi propun sa fac ceva nu se realizeaza. Cel putin daca imi impartasesc planul cu altii. Asa ca, nu zic nimanui ce vreau sa fac.

Insa, anul 2011 este un an foarte important pentru mine si pentru familia mea. Am emotii in privinta a ceea ce urmeaza sa se intample si privesc acest an cu o oarecare teama.