Draga mea mama

A trecut jumatate de an de cand mama mea ..parintii mei, au plecat in America. Sincera sa fiu, nu prea imi place cum traiesc acum, nu sunt fericita. Dar nu e vina lor, ci a mea.

Vorbesc destul de des cu mama. Mai rar ca inainte pt ca amandoi lucreaza si nu sunt acasa cand am timp sa vorbesc cu ei. Iar cateodata nici nu mai intru pe skype pt ca ori sunt necajita si nu as vrea sa stie asta, ori pur si simplu nu am ce sa ii spun.

Cum ei lucreaza in fiecare zi nu prea mai au noutati si nici la mine nu se intampla nimic special. Se intampla cateodata sa intram in convorbire pe skype si doar sa fie deschisa conversatia, dar nimeni nu zice nimic ... doar stam impreuna.

..... recent a mai scris pe blogul ei....

Mama, eu intru pe blogul tau in fiecare zi. Chiar daca eu aflu lucruri chiar de la tine, imi place sa citesc ce scrii tu aici.
Mereu astept sa mai "zici" cate ceva. Si sunt sigura ca mai sunt si altii care citesc.

Tare as vrea sa imi povestesti despre o plecare undeva, o vizita intr-un alt oras. Incercati sa nu va opriti in munca toata ziua, ci sa gasiti scapari in alte activitati. Aveti ocazia sa va faceti o viata noua. Construiti-o asa cum va place pt ca nu munca si nici banii nu sunt totul. Degeaba ii ai daca nu faci ceva cu ei.
Eu ma descurc, ti-am zis ca de cand a plecat si R nu m-am mai atins de banii vostri.

Mi-ar placea sa aud ca va faceti prieteni prin cercuri dedicate unor hobbyuri, ca faceti sport. De ce nu incercati sa alergati macar 10-15 minute dimineata?
Sa va faceti niste obiceiuri, cum ar fi ...duminica ne plimbam prin parc si citim pe o banca (sau in fiecare duminica vizitam un nou loc), sambata seara ne adunam la cineva acasa si ne uitam la un film cu un castron de popcorn in brate.... chestii din astea (cum vezi prin filme:) )

Te pup. Ai grija de tine, mama. Mi-e dor de tine :*

....

Da, mi-e dor de mama nespus. Plang aproape ca un copil cateodata de dorul ei. Pot spune ca m-am obisnuit cu departarea de ea, dar cateodata ... cate o amintire, cate un mail, cate o intamplare ...

Si, imi pare rau .. si ma simt prost ca nu mi-e dor de tata si nici de fratele meu (care aplecat si el de vreo 2-3 luni). Dar cum pot sa schimb ce simt?

Mi-e dor de multe lucruri pe care le faceam impreuna. Dintr-un motiv sau altul, eu nu am avut prieteni, nu multi. Si nici acum nu am. Mama a fost pentru mine si mama si prietena cu care merg la film, la o ciocolata calda, la "shopping", prietena cu care stateam in zilele cand plecau baietii si ne faceam de cap .. mancam tot felul de prostioare si ne uitam la filme, seriale sau la "So You Think You can Dance", prietena cu care impartaseam plina de bucurie cum vreau sa arate noua mea rochie de dans sau ca "maine mergem la Iasi la o ora particulara" .. sau ca am fost la prima proba pt rochie si ca arata ok, dar e promitatoare, iar dupa ultimele probe chicoteam cand ii spuneam cat de bine va arata si ca debia astept sa i-o arat.

Mi-e dor de cand venea cu mine la concursuri sau cand venea si statea in culise si ma ajuta si ma suporta la spectacole.

Mi-a atat de dor de ea acum ca nu gasesc cuvinte si lacrimile nu mai contenesc.

Mi-e atat de dor sa ajung acasa si sa o imbratisez si sa stam asa cateva minute. Mi-e dor sa ii spun cat ma supara sa merg in vizita la bunici .. din diverse motive ..si ea sa ma inteleaga, fara sa imi spuna nimic in plus. Mi-e dor sa o pot lua imbrate si sa o pup pe obraz oricand imi vine.

Nu am decat poze ... si o poza pe care am pus-o in rama, rama pe care pisicul a dat-o jos si a rupt-o. .. Am sa o lipesc la loc chiar dupa ce termin ....

Si am internetul. O vad si o aud, dar nu e langa mine si eu nu sunt langa ea.

Si nimeni nu ma intelege. Nimeni, poate doar bunicii si fratele. Toti spun ca sunt prea atasata de ea, ca sunt prea mamoasa. Dar nimeni nu are o mama asa ca a mea. Nu a trait nimeni cu ea asa cum am trait eu si nici ce am trait eu ca sa ma inteleaga. Si nici daca as sta sa le povestesc nu ar intelege .. nici n-as sti cum sa le povestesc.

De cand a plecat mama ma simt singura. Au plecat toti prietenii de langa mine, iar cei care au ramas vor pleca si ei. Toti in alte orase sau in alte tari.

Asta incerc si eu sa fac acum... sa imi gasesc locul. In alta parte decat in tara asta nenorocita pe care generatiile batrane inca o iubesc, iar altii sunt orbi si nu pot vedea mizeria in care suntem si cum am ajuns bataia de joc a catorva oameni ... sau le e frica ori nu vor sa vada.

In fine ... nici daca as avea toti prietenii langa mine, nici daca as fi campioana mondiala ... nimic nu poate inlocui cea mai pretioasa fiinta din viata mea, prietena mea cea mai buna, iubita mea mama.

Mama, mi-e dor de tine. Te rog fi fericita. Te rog traieste pentru tine, fa-ti viata asa cum ti-o doresti cu adevat. Te rog nu mai fa totul pentru ca noi sa fim fericiti. Suntem mari si crede-ma ca nimic nu ne-ar face mai fericiti decat ca tu sa ai viata pe care ti-ai dorit-o mereu, dar pe care ai sacrificat-o pentru copiii tai.

Nu exista cuvinte pentru iubire .... Mama, te iubesc enorm!