Prioritati?

Astazi, dupa ce am terminta orele cu copiii, la 13:30, trebuia sa avem antrenament. Bine'nteles ca el, a pierdut din nou vremea la vorbe cu parintii. S-a facut ora 14:00, 14:30 ... a venit F, cu care stabilise sa faca o ora pregatire pentru spectacol, sa-i faca un numar, muzica si mai-stiu-eu-ce.

Au terminat la 16:00. M-am gandit "bine, facem de la 16". Si ma trezesc ca imi spune ca nu facem, ca a stabilit deja cu copiii si cu M. ca sa mearga la "Spargatorul de nuci".

Deci ... prioritatea este, asa cum eu stiam deja, copiii si nu antrenamentele. Copiii sa danseze bine, nu noi. Ei sa aiba coregrafii frumoase si interesante, pe muzica draguta, noi nu.

Laptele sau parintii?

Cred ca le-au schimbat laptele pe care il primesc la scoala, pentru ca de vreo 2 saptamani toti copiii au luat-o razna.

Nu-mi venea sa cred cat de bine se descurcau cei din grupa mea. Invatau destul de repede, dansau si fara sa stau sa le arat ce au de facut, fara sa le numar. Erau ascultatori, cuminti.

Cam de 2 saptamani, s-au obraznicit. Nu asculta, se prostesc, nu sunt atenti, nu retin pasii, deranjeaza ora.

A venit iarna

A venit iarna ... am schimbat aspectul blogului, ca sa fiu in tema.

E 1 decembrie, si a zis domnita Iarna sa isi intre in drepturi: a inceput sa ninga. Timid deocamdata. In mod normal m-as bucura ca ninge, dar azi nu, pentru ca ninsoarea (cica e cod galben in unele locuri) mi-a stricat planuri importante si n-am mai putut pleca din oras.

Nici cand eram mai mica nu ma bucuram ca ninge, pentru ca incepeau copiii sa dea mozol. Urasc mozolul!!! Am reusit cumva sa scap. N-am luat niciodata mozol. Sper nici sa nu se intample vreodata. Mi se pare o mare porcarie. Copilita de mine se bucura de zapada doar in vacanta de iarna.

Mi-a "stricat" fata

Zilele astea, cand ma uitam in oglinda, am dat peste un semn, pe fata. Asa mi-am amintit ca am fost acum vreo 3 saptamani la cosmetica. SI vroiam sa mai zic cuiva intamplarea asta, s-o injur un pic pe tipa de la prestigiosul salon la care am fost.

De ce se duc femeile la saloane de cosmetica? Ca sa scape de cosuri, puncte negre, ca fata lor sa fie mai frumoasa si mai luminoasa. Cam asa?

La mine nu s-a intamplat chiar asa.

In cine sa avem incredere?

Am dat astazi, din intamplare, peste un blog ... care banuiesc ca exista cam din aceleasi motive pentru care exista si blogul meu. La fel cum eu nu prea apuc sa scriu, asa nici autoarea blogului cu pricina probabil ca nu are, asa ca (cel putin deocamdata) nu este prea bogat.

Blogul bacauancei il gasiti aici: http://www.considerente.blogspot.com/ . Nu stiu din ce motive, nu pot pune link-ul direct spre postarea de care doresc sa ma leg astazi, asa ca va spun ca este scrisa pe 12 mai 2010, si se numeste "Fericire...Dezamagire...Prietenie".

Citindu-l, m-a facut sa ma gandesc. Filozofie ... asa cum faceam acum vreo 4-5 ani la liceu, la orele de romana. Imi place sa ma gandesc asa cateodata. Mai mult imi placea sa ii ascult pe ceilalti ce cred. Acu' mi-a venit si mie sa zic ceva.

Copiii din ziua de azi

Ati observat? Asa ii invata acum: daca iei note bune, te trimite mamica in Ibiza si iti da si 3 gagici si o masina super sa iti faci de cap. Toti copiii cauta recompense materiale si nu sunt niciodata motivati cu adevarat sa faca nimic.

Incerc sa revin

Multe s-au intamplat de cand nu am mai scris. Dar n-am scris, din lipsa de timp. Nu ca acum as avea mai mult, dar simt nevoia sa ma descarc undeva.

AVATAR

Toata lumea vorbeste despre "Avatar". Unii de bine, altii de rau si sunt si unii indiferenti. Dintre toti, cei indiferenti mi se par cei mai ... aiurea. Sunt cei care vorbesc de rau, care sunt si ei  aiurea, dar macar astia au fost impresionati cumva de film.

Eu sunt printre cei care vorbesc de bine. Sunt un fel de obsedata de film, dar nu mi-am facut tatuaje, nu am camera plina de postere, nu ascult non-stop muzica din film, nu ma uit zilnic la film, si alte chestii din astea.

Recunosc, am vazut filmul de 4 ori la cinema 3D, la mine in oras, si o data la IMAX. M-as mai duce. Nu in fiecare zi, ca la un moment dat e obositor pentru ochi si te doare capul. Dar, poate o data pe saptamana sau la doua saptamani. As merge chiar si la IMAX.

Despre ce e vorba?

Profesori universitari

Ca o continuare la ultimul meu post, vin si povestesc despre profesorii pe care ii am in prezent.

Dupa ce am terminat (foarte bucuroasa) liceul, am vrut sa dau la o facultate FF, FR sau ID. Pana la urma m-am dus la o facultate obisnuita, cursuri de zi, pentru ca nu am gasit ceva sa-mi placa la formele de invatamant pe care mi le doream.

Studiez informatica la universitatea din orasul meu natal, si sunt in ultimul an. Facultatea e destul de mica, are destul de putini studenti, iar sectia este destul de noua.

"Profi" de liceu

Eu am petrecut cei 4 ani de liceu, studiind la un colegiu national din orasul meu. Este, si astazi, cel mai bun din oras, si printre primele 15 din tara.

Pentru multi, anii de liceu sunt cei mai "faini". Mie mi s-au parut groaznici. Anii de liceu m-au facut sa fiu atat de inchisa si de pesimista cum sunt azi. E greu sa te mai schimbi de la o varsta (nu ca as fi batrana), dar ma lupt.

Am terminat generala tot la o scoala din top. Eram printre cei mai buni 2 din clasa. Acolo, nu eram privita cu superioritate, cand faceam ceva bine eram rasplatita cu bucurie si, cel mai important, invatam pentru ca imi placea. Iar profesorii erau chiar invatati, adica stiau ce fac si cum sa faca.

Ce mai e si asta?

Ca sa nu apara din senin un post, fara nicio legatura cu ... nimic, fac o mica introducere.