Cred ca le-au schimbat laptele pe care il primesc la scoala, pentru ca de vreo 2 saptamani toti copiii au luat-o razna.
Nu-mi venea sa cred cat de bine se descurcau cei din grupa mea. Invatau destul de repede, dansau si fara sa stau sa le arat ce au de facut, fara sa le numar. Erau ascultatori, cuminti.
Cam de 2 saptamani, s-au obraznicit. Nu asculta, se prostesc, nu sunt atenti, nu retin pasii, deranjeaza ora.
Eu am ajuns la capatul rabdarilor. Simt ca nu mai pot. Am zis in fiecare zi: "Dupa spectacolul asta renunt la grupa pentru ca eu nu mai suport."
Adevarul e ca mie nu mi-a placut niciodata sa lucrez cu copii. Cu timpul, m-am obisnuit sa fie pe langa mine. Apoi am si predat la copii mai mari. Si pentru ca am terminat facultatea si nu se gaseste nimic de lucru, pentru ca ai mei pleaca din tara si raman pe cont propriu si nu castig niciun ban sa ma intratin ... l-am rugat pe al meu partener si iubit sa imi dea si mie o grupa, dar de copii mai mari si care stiu care sunt mainile, care sunt picioarele, care-i stanga si care-i dreapta, pentru ca nu-mi plac copiii mici si nu am deloc rabdare cu ei. A zis "ok, sa vad cum fac".
A facut cum a facut, dar m-a mintit si mi-a dat o grupa de copii intre 4 si 9 ani. Tampesc!!! De la inceput nu am vrut sa lucrez cu ei, m-am suparat pe R.. Si acum sunt suparata ca m-a pacalit atat de urat. Mi-am zis ca totusi e o provocare si ... hai sa incerc! A fost ok la inceput, a mers bine o luna, doua. Cum a inceput luna decembrie, toti s-au prostit si mi-am amintit de ce nu vreau sa lucrez cu copii mici.
Chiar ma gandesc serios sa renunt la grupa asta daca nu-si revin. Spectacolul e saptamana urmatoare si mai au de invatat 2-3 dansuri. Nu stiu cum am sa fac. Sunt tot mai stresata si mai nervoasa.
Nici ei nu stiu ce vor, iar parintii lor au impresia ca stiu ce e aia dans si ca ei stiu cine trebuie sa mearga la concurs, cine cu cine ar trebui sa danseze si, bineinteles, au impresia ca copilasul lor, ingerasul, e cel mai bun si ca partenerul(a) e vinovat(a) ca nu ii ies nu-stiu-ce pasi, ca ar trebui sa stea copilul lui in fata, sau in mijloc (nu ca nu ar fi mai inalt sau mai mare, sau ca nu prea pricepe pasii). Sau ... nu stie instructorul ce face.
Super! Nu-mi trebuie astfel de copii si nici astfel de parinti. Sunt foarte rari aceia care inteleg ca ei nu trebuie sa se bage in ceea ce doar instructorul poate decide, doar el isi poate da cu parerea. Nu stiu, oare cine are mai multa experienta in domeniu?
Da, am trecut de la copii la parinti. Pana la urma ei s-ar putea sa fie cauza, nu laptele de la scoala (pe care chiar am auzit ca l-au schimbat de 3 saptamani).
Eu am auzit ca ministerul le da fructe sa manance la scoala, mere parca. Faza e ca le da nespalate, asa ca s-ar putea sa fie de la mizeria, praful sau tzarana de pe mar. :)) Cred ca e o conspiratie, toti copilutzii enervanti s-au reunit sub imnul lui Pink Floyd: "We don't need no education!..." :))
RăspundețiȘtergere