A venit iarna

A venit iarna ... am schimbat aspectul blogului, ca sa fiu in tema.

E 1 decembrie, si a zis domnita Iarna sa isi intre in drepturi: a inceput sa ninga. Timid deocamdata. In mod normal m-as bucura ca ninge, dar azi nu, pentru ca ninsoarea (cica e cod galben in unele locuri) mi-a stricat planuri importante si n-am mai putut pleca din oras.

Nici cand eram mai mica nu ma bucuram ca ninge, pentru ca incepeau copiii sa dea mozol. Urasc mozolul!!! Am reusit cumva sa scap. N-am luat niciodata mozol. Sper nici sa nu se intample vreodata. Mi se pare o mare porcarie. Copilita de mine se bucura de zapada doar in vacanta de iarna.

Imi place iarna, arata frumos. Imi place senzatia aceea cand e frig afara si cand intri in casa e cald si bine. Imi place sa ma uit la frigul de afara. Imi plac si hainele de iarna ca sunt moi si pufoase. Imi plac cizmele, fularele si manusile.

In schimb nu prea imi plac caciulile si faptul ca trebuie sa te imbraci foarte gros afara. Si ti-e cald, transpiri. Dar daca dai ceva jos de pe tine e prea frig. Si nu-mi place cand se face gheata si se aluneca.

Imi place sa stau in pat, sub paturica la cald si sa ma uit la filme sau sa citesc.

Cel mai mult imi place perioada sarbatorilor de iarna. E atat de frumos! Decoratiunile de Craciun, atmosfera, cadourile, zambetele celor dragi, mirosul mancarurilor si dulciurilor specifice perioadei, colindele si muzica de Craciun, uratorii de pe strada.

In aceasta perioada, ma simt iar copil si imi place enorm. Chiar daca acum nu mai stau sa scriu scrisori Mosului, ci stau in bucatarie sa o ajut pe mama, sau fac curatenie prin casa. Imi place sa caut cadouri pentru familie si pentru prietenii cei mai apropiati. 

Perioada asta imi trezeste atatea amintiri! Mai mult decat orice. Si sunt amintiri frumoase si foarte vii. Cum ne adunam toata familia acasa, deschideam cadouri, masa festiva, bucuria aceea pe care o aveam cand desfaceam cadourile, surpriza. Nu stiu daca s-a intamplat vreodata sa primesc ceva din ce i-am scris Mosului, dar ma bucuram foarte mult.

O retraiesc in fiecare an, acea bucurie, chiar daca acum cadourile sunt mai mici. Imi e cumva din ce in ce mai greu sa fac sa fie ca atunci si nu stiu de ce. Cumva, dupa toata bucuria, in seara de 25 decembrie, la culcare traiesc cateva momente de tristete, pentru ca simt ca ceva lipseste.

Am asociat cu aceasta perioada anumite filme, jocuri, mirosuri, imagini, sentimente. Imi place sa revad filmele, sa joc din nou jocurile.

Debia astept sa vina sarbatorile. Poate in acest an imi va parea mai lunga vacanta, pentru ca nu mai sunt la scoala, nici la facultate si nu am un servici cu program strict (aproape ca imi fac eu programul) si nu mai am teme sau proiecte de facut in vacanta. As avea, dar nu obligatorii.

Sper sa fie o iarna frumoasa, cu zapada (de sarbatori cel putin), fara petarde si pocnitori. Si sper sa fie o atmosfera adevarata de Craciun, cu tot cu criza asta nesuferita si cu tot cu varsta la care am ajuns.