Prioritati?

Astazi, dupa ce am terminta orele cu copiii, la 13:30, trebuia sa avem antrenament. Bine'nteles ca el, a pierdut din nou vremea la vorbe cu parintii. S-a facut ora 14:00, 14:30 ... a venit F, cu care stabilise sa faca o ora pregatire pentru spectacol, sa-i faca un numar, muzica si mai-stiu-eu-ce.

Au terminat la 16:00. M-am gandit "bine, facem de la 16". Si ma trezesc ca imi spune ca nu facem, ca a stabilit deja cu copiii si cu M. ca sa mearga la "Spargatorul de nuci".

Deci ... prioritatea este, asa cum eu stiam deja, copiii si nu antrenamentele. Copiii sa danseze bine, nu noi. Ei sa aiba coregrafii frumoase si interesante, pe muzica draguta, noi nu.

O sa inceapa din nou competitiile in februarie si o sa se enerveze si o sa spuna: "Nu avem rezultate. De ce? Imi bat atata capu' ca sa facem ore particulare si bla-bla ..... ". Ei, nu mai spune!

Antrenamentele mereu incep cu cel putin 30 minute intarziere. De cand am avut accidentarea la picior si eu nu mai dansez pe tocuri (deocamdata), a lasat-o moarta. Atunci am facut mai putin ca sa nu fortez pirorul, apoi i-a fost lui rau, acu' are spectacol, dupa vacanta pleaca la Bucuresti la scoala si se intoarce in februarie. Nu e super?

Vai!!! Ce nervi mi-am facut! Ma enerveaza ca mergem la ora particulara si el, "vorbitor"cum e el si pierzator de vreme cu discutii inutile si care se repeta (dar cu alte cuvinte), zice ca vai, ce ne-am antrenat, si-am facut si-am dres. Antrenorul ne spune ca nu se vede. Si cand mergem acasa se oftica si imi spune "Ma supar ca R tot ne zice ca nu se vede ... ceva. Da' noi am facut antrenamente in fiecare zi, bla-bla."

Daaaa! =)) am facut =)). Din 2 antrenamente pe zi de cate 2 ore, am ajuns la unul pe zi (daca il facem si pe ala) de cate o ora, poate o ora jumatate.

Si asa e greu pentru ca ne antrenam singuri. Noi pe noi si doar noi in sala. Daca facem mai putin decat pana acum .... Si mie mi-e foarte greu sa m-apuc sa fac singura. Si tot imi propun sa ma apuc sa fac singura ce cred eu ca trebuie, poate il fac si pe el sa lucreze.

Si faptul ca mi-a zis abia la 16:00 de chestia asta... si mai rau. Macar stiam ca pot pleca acasa. Asa, am pierdut 2 ore de-amp*&^#. Si macar daca puteam si eu sa merg la film, ca doar vreau si eu sa il vad. Dar nu pot pentru ca merge M, care e un tip din'ala care nu te lasa sa vezi filmul pentru ca el tot comenteaza ce se intampla. E super enervant si mi-am promis ca nu mai merg niciodata la film daca vine si el.

Iar R stia lucrul asta, ...si cu toate astea a facut ce a facut.

Da, asta e.

Nu stiu cum sa il mai abordez, cum sa vorbesc cu el, cum sa il fac sa isi stabileasca odata prioritatile, sa le recunoasca. Nu stiu. Nu stiu ce sa fac. Si mi-e ciuda ca ma tine si pe mine in loc.

Nu stiu ce sa fac.