Draga mea mama

A trecut jumatate de an de cand mama mea ..parintii mei, au plecat in America. Sincera sa fiu, nu prea imi place cum traiesc acum, nu sunt fericita. Dar nu e vina lor, ci a mea.

Vorbesc destul de des cu mama. Mai rar ca inainte pt ca amandoi lucreaza si nu sunt acasa cand am timp sa vorbesc cu ei. Iar cateodata nici nu mai intru pe skype pt ca ori sunt necajita si nu as vrea sa stie asta, ori pur si simplu nu am ce sa ii spun.

Cum ei lucreaza in fiecare zi nu prea mai au noutati si nici la mine nu se intampla nimic special. Se intampla cateodata sa intram in convorbire pe skype si doar sa fie deschisa conversatia, dar nimeni nu zice nimic ... doar stam impreuna.

..... recent a mai scris pe blogul ei....

Eu am grija de toti

Au plecat parintii si apoi a plecat si fratele. Am ramas singura (cu prietenul, dar nu se pune :P), cu animalutele si cu bunicii.

Acum, cand parintii sau fratele au nevoie de ceva, ma pun pe mine sa caut prin casa, prin boxa sau sa cumpar si apoi sa le trimit.

Cand primesc scrisori (iar fratele primeste aproape zilnic) trebuie sa le desfac si sa ii anunt, eventual sa le scanez si sa le trimit.

Eu singura trebuie sa am grija de catel si de pisic, sa-i plimb, sa-i duc la doctor, sa ii curat, sa-i tratez, sa le dau mancare si apa, sa curat dupa ei. Animalute care nu sunt doar ale mele, ci sunt si ale parintilor si fratelui.

Uite jobul! Nu-i jobul!

Prin august am fost contactata pentru un job la care aplicasem de atat de mult imp ca uitasem de el. In fine, jobul era bun pentru ca era de acasa si era part time.