Eu am grija de toti

Au plecat parintii si apoi a plecat si fratele. Am ramas singura (cu prietenul, dar nu se pune :P), cu animalutele si cu bunicii.

Acum, cand parintii sau fratele au nevoie de ceva, ma pun pe mine sa caut prin casa, prin boxa sau sa cumpar si apoi sa le trimit.

Cand primesc scrisori (iar fratele primeste aproape zilnic) trebuie sa le desfac si sa ii anunt, eventual sa le scanez si sa le trimit.

Eu singura trebuie sa am grija de catel si de pisic, sa-i plimb, sa-i duc la doctor, sa ii curat, sa-i tratez, sa le dau mancare si apa, sa curat dupa ei. Animalute care nu sunt doar ale mele, ci sunt si ale parintilor si fratelui.

Fratele m-a lasat sa semnez niste hartii si cand ma cheama nenea ala eu trebuie sa ma duc, fara sa negociez prea mult ziua sau ora.

Cand au bunicii nevoie de ceva trebuie sa ma duc eu, nu mai e altcineva sa ma ajute. Trebuie sa merg mereu in vizita (mergeam si inainte, dar mai rar pt ca era mama si fratele care mergeau pe la ei sa-i vada cum mai sunt).

Si chiar si prietenul meu se baga in tot felul de mici incurcaturi (dar tot timpul, zilnic cel putin una) si eu trebuie sa il ajut sa depaseasca momentul. Daca ii fac observatii sau il refuz se supara si reactioneaza stupid.

Eu stau impreuna cu prietenul meu, dar e secret fata de bunici. Ii stiu foarte bine, nu ar fi de acord si s-ar supara foarte tare ... si as avea inco o sursa de stres, de "bataie la cap" daca ar sti. Din acest motiv, cand plec din oras, lor nu le spun, duc catelul la o pensiune, iar de pisic vine si are grija mama sau sora lui R.

E penibil.

Acum timpul meu e impartit in jumatati: jumatate din timp mi-l ocupa toate treburile pe care le-am spus mai sus si cealalta jumatate ... e impatita si ea, o parte e treaba de zi cu zi (antrenamente, ore, mancare, curatenie, facturi, etc) si o mica parte in care incerc sa ma relaxez, ma mai uit la un film.

Nu ma mai mir de ce sunt atat de obosita seara si ma trezesc foarte greu dimineata. Mi-am dat seama ca aceasta oboseala ma face chiar sa nu mai am chef sa mai vorbesc cu parintii. Poate e o teama ca iar ma mai intreaba ceva sau mai cer ceva.

Inteleg, sunt familia mea. Mai ales paritntii, inteleg sa ii ajut. Dar poate ei 3 (si cu bunicii 7..si mai punem si cele 2 animalute) nu realizeaza ca cerandu-mi fiecare cate putin se face o "gramada" de la toti.

M-am saturat sa ma tot intrebe daca am platit nu stiu ce, daca am citit contorul de apa, daca mananc, daca am mai luat bani de pe cardurile parintilor .. daca n-am nevoie sa-mi faca mancare ... si tot felul de chestii.

Apreciez grija .. dar m-am saturat. 

Imi vine sa tip sa ma auda pana in America ca m-am saturat. Vreau sa fiu un pic egoista si sa zic: "Lasati-ma in pace sa-mi traiesc viata mea! Asumati-va responsabilitatea! Ati plecat, descurcati-va si nu ma puneti pe mine sa fac treaba voastra!" (mai ales fratelui meu i-as zice asta).

Dar nu. Parintii mi-au dat bani ca sa mai acopere din cheltuielile pentru animale si chiar pentru facturi si mancare. Eu nu prea vreau sa ma ating de ei pentru ca ma gandesc ca inca nu am ajuns vremuri negre sa ma bag in acei bani. Ii pastrez bine pentru atunci cand chiar voi ingheta de frig si voi muri de foame.

Stiu ca mama se simte vinovata ca a plecat. Stiu ca ea apreciaza ce fac pentru ea si ma deranjeaza mai putin cand ma roaga sa fac ceva. Nu stiu fratele cat de mult apreciaza. Si nu stiu daca prietenul meu realizeaza ce am eu de purtat pe umeri.

Nu stiu ... sunt din nou deprimata. Trec printr-o perioada nasoala pentru ca servici nu am, deci cu greu reusesc sa-mi platesc viata, ce sa mai zic de dans. Am realizat a nu stiu cata oara (dar de data asta mult mai serios) ca fara MULTI bani nu prea se poate face dans. Am renuntat la deplasari importante (seminarii) din cauza lipsei de bani ... iar asta ne-a afectat nivelul de dans.

Avem in plan din nou sa plecam, dar eu inca nu stiu daca vom merge. Tot ce mai am pana la sfarsitul lunii mai sunt cam 200 de lei, din care vreo 80 se vor duce la asociatie si tot 80 la internet. Raman cu 40 de lei ..sa traiesc cu ei 2 saptamani. De unde sa mai scot bani sa-mi fac o noua costumatie la care visez de ceva timp (asta m-ar ajunge cel putin 2000), de unde pentru pantofi (600), de unde pentru saptamana urmatoare la pregatire (peste 300 euro)???

Si in loc sa incerc sa ma relaxez si sa uit de griji ... trebuie sa ma ocup de ceilalti, care au plecat, au lasat totul in urma ... si eu trebuie sa am grija de ce au lasat ei.

Nu-mi place deloc viata pe care o am acum. As face o schimbare si nu stiu cum.