"Profi" de liceu

Eu am petrecut cei 4 ani de liceu, studiind la un colegiu national din orasul meu. Este, si astazi, cel mai bun din oras, si printre primele 15 din tara.

Pentru multi, anii de liceu sunt cei mai "faini". Mie mi s-au parut groaznici. Anii de liceu m-au facut sa fiu atat de inchisa si de pesimista cum sunt azi. E greu sa te mai schimbi de la o varsta (nu ca as fi batrana), dar ma lupt.

Am terminat generala tot la o scoala din top. Eram printre cei mai buni 2 din clasa. Acolo, nu eram privita cu superioritate, cand faceam ceva bine eram rasplatita cu bucurie si, cel mai important, invatam pentru ca imi placea. Iar profesorii erau chiar invatati, adica stiau ce fac si cum sa faca.

Am ajuns la liceu, si am devenit o eleva ... buna, dar anonima. Aici, profesorii te priveau plictisiti, cu superioritate, iar daca raspundeai bine iti puneau foarte greu o nota buna. Nu asta m-a deranjat, ci faptul ca toti profesorii aveau acel aer "eu sunt destept, voi sunteti prosti si de ce *&$% trebuie eu sa vin in fata voastra sa va vorbesc despre nu-stiu-ce lucruri". Dupa ce-am intrat in clasa a IX-a a inceput sa nu imi mai placa scoala si ma duceam doar asa, ca eram eu constiincioasa.

Acest "nu-stiu-ce" este valabil la propriu pentru unii dintre profesori. Cum sa vii sa dictezi dintr-o carte o ora intreaga, non-stop? Cum adica sa copiem din carte? Cum e asta predat, daca ii dai bietului elev sa conspecteze (si in ora vorbesti despre jocuri si filme)? Ca cica "asa se face in afara, studiu individual" sau "va puneti si voi mintea la contributie" si alte asemenea prostii. Da, ok, fac conspect, dar 4 ani la rand? Pai, eu, saraca de mine, ce sa inteleg? Nu toti sunt elevi cu sclipiri sau simptome de geniu, nici chiar intr-un liceu de top. "Pai, ma intrebati ce nu intelegeti". Bun, intreb, dar tu nu imi razi in nas si sa nu imi spui ca e simplu.

Macar daca eram singura descurajata sa mai intreb ceva dupa asemnea reactii. Dar erau toti. Eram toti adolescenti. Cum sa ne fie ranita mandria? Cum sa ne facem de ras in fata clasei?

Profesorii astia de liceu, profita de faptul ca elevii sunt adolescenti si isi bat joc de ei. Elevii vor sa se afirme, sa fie importanti, vor sa aiba note mari sa arate parintilor carnetele de note (poate primesc vreo masina recompensa), etc. Si atunci, "profii" ii manipuleaza asa cum vor.

Si treaba asta le merge si mai bine la o clasa care nu e prea unita, ci e divizata in grupulete de cate 3-4 elevi. Si asta mi s-a parut ingrozitor. Colega din banca a 3-a de la mijloc o barfeste pe colega din prima banca, dar cu o rautatesi o invidie ...

Profii astia ..., nu stiu exact ce urmaresc. Vor flori de sarbatori (ca daca nu, se supara si se discuta in cancelarie ca "uite ce clasa de nesimtiti"), vor sa mergi cu ei in excursie ca sa mearga ei pe gratis, vor sa mergi pana la chiosc sa le iei un pachet de tigari (dar daca te prind jandarmii e vina ta ca esti minor cu tigari in mana si elev care a plecat de la cursuri), si altele. Da' de ce?!

Si sunt unii profesori "socati" (cum ar spune liceenii). Am avut o profesoara de care stia tot orasul. Si nu stiu cam se face ca profesoarele de chimie cam au probleme din astea (nu toate, da' a mea trebuia sa aiba, ca asa e norocul meu). Profesoara de care vorbesc esta absolut imposibila.

Nici macar nu banuiesc, ci sunt sigura ca este o persoana cu probleme psihice reale. Pur si simplu, nu cred ca aceasta profesoara ar trebui sa mai predea vreodata cuiva.

In fiecare ora temuram efectiv de frica. Dar absolut in fiecare ora iti era frica: daca te scoate la tabla? daca vorbeste cu tine? daca te vede cand te uiti in caiet la colegu' ca nu ai inteles un cuvant? Nu aveai voie sa misti, nu aveai voie sa faci nimic. Vorbea rastit, zbiera prin clasa exact ca o nebuna. Tabla trebuia sa fie stearsa perfect la inceputul orei, iar pe catedra trebuia sa fie o lista cu absentii, altfel elevii de servici erau ascultati (si, oricum, li se punea o nota mai mica de 4). Trebuia sa avem mereu creta noua si creta colorata. Avea ea niste culegeri in cap pe care trebuia sa le ai la tine. Nu le aveai, 2 garantat. Daca agitai o eprubeta putin mai ..altfel.. incepea si zbiera si te facea in toate felurile. Cand ieseai la tabla te rugai sa nimeresti cat de mare vroia ea sa scrii atunci.

Mai avea ea o regula.Trebuia sa ai un caiet de 100 de file, liniat, cu paginile numerotate, datele elevului pe prima pagina, pe ultima pagina trebuia scris: "Am numarat 100 file, 200 de pagini numerotate si 198 liniate". La inceputul anului il verifica si il semna pe prima foaie.

Si era foarte schimbatoare. Spunea 3 propozitii frumos, era calma, si deodata batea in catedra sau izbea scaunul de parchet si incepea sa urle, din motive ..diverse (si total idioate).. se gaseau mereu. In plus, gasea apelative variate pentru noi. Ne facea in toate felurile: magari, prosti, idioti, nesimtiti, ragalii, mizerabili, puturosi, bolunzi, etc..

Nu stiu cum am trait 4 ani. Au fost multi colegi care era sa ramna corijenti si unul care chiar a ramas numai din cauza ei si a "regulilor" ei cretine. O parte din colegii respectivi nu erau asa straluciti (in general) la invatatura, dar in niciun caz sa fie vorba de corijenta. Si eu era sa raman, era vorba de un punct: daca luam 7 treceam, daca nu, "la revedere". Nu stiu ce minune s-a intamplat ca am luat 8.

In ultima ora din a XII-a, cand ne-am simtit siguri pe noi (pentru ca se incheiasera toate mediile), i-am zis toate cate am avut de zis. De fapt, 2-3 colegi cu mai mult tupeu. Nu mai stiu exact cum a inceput discutia. In timp ce colegii ii spuneau toate ofurile noastre si aproape ca tipau la ea, noua celorlalti ne cresteau niste zambete (nu pe fata, dar pe dinauntru). Profesoara a inceput sa se enerveze, sa se inroseasca la fata si sa transpire (dar asta nu era nimic nou). Finalul discutiei a fost cand profesoara s-a ridicat de la catedra, dezarmata (pentru ca, poate realizase pe moment ca avem dreptate, sau pentru ca orice ar fi zis i s-ar fi intors cu aceeasi moneda) si a iesit in viteza din clasa, cu coada intre picioare si plangand. Noi am izbucnit in aplauze.

Si la 3 ani de la eveniment, am auzit ca inca ne pomeneste. Eu nu merg la reuniuni de clasa pentru ca nu mi-a placut mai nimic din liceu, dar fostii colegi care merg si vor sa o viziteze sunt sfatuiti sa nu o faca (nici nu inteleg de ce ar vrea).

Mie mi se face mila si de cei care sunt mai rai dar sufera. Atunci a fost singura data cand am fost fericita ca cineva sufera.

Stiu ca eram naivi pe atunci si ne speriam usor de profesori. Dar si dupa atata timp, nu pot sa uit cat de ingrozitoare au fost orele de chimie. Invatatura nu se face cu injuraturi, vorbe urate, bataie sau cu frica. Nu se prinde nimic de tine.

Sunt profesori care atunci mi se pareau rai, si acum nu cred ca erau chiar asa. De exemplu, imi amintesc de profesoara de romana. Era foarte desteapta (stia absolut de toate), dar era mai ciudatica. Avea niste pretentii de la noi extraordinare. Avea si ea zile in care era pusa pe impartit note mici si, in general, nu punea note prea bune. Chiar si asa, eu ii multumesc lui Dumnezeu ca am avut o profesoara ca ea. O uram atunci, dar acum nu o mai urasc. O apreciez, pentru ca ceea ce ne-a invatat ea ma ajuta azi mult. E foarte greu de explicat. Ea nu prea ne-a invatat romana de liceu, ci un nivel mai greu. A invatat-o cine a putut, eu nu prea. Si nu stiu cum, dar a reusit cumva sa ne invete despre viata.

Acum nu prea imi vin cuvinte sa vorbesc despre ea, poate alta data.

Dragi "oameni mari", nu e doar impresia elevilor ca profesorii sunt rai. Printre ei chiar sunt. Cum sa avem pretentia sa iasa oameni normali la cap de pe bancile scolilor daca profesorii sunt scrintiti?

Oamenii astia nu sunt testati psihologic? Si daca sunt, cum trec astfel de persoane ca profa' de chimie?

Pe pile? Pilele astea or sa duca tara de rapa la un moment dat. De fapt, mi se pare deja ca se duce.

De ce pleaca tinerii in afara? Pentru ca acolo te angajeaza pentru ca esti bun, pentru valoarea ta, nu pe pile si nici nu iti dau un salariu de mizerie. Am impresia ca generatia mea e cam ultima cu un numar mare de oameni normali la cap si cu respect de sine. Aproape toti cei pe care ii cunosc au planuri serioase sa paraseasca tara. Si stiti de ce zic ca e ultima? Ii vad pe cei mai mici cum sunt, si stiu cum eram noi cand eram prichindei. Noi ne jucam cu lego, puzzle, ne jucam afara si socializam. Astia stau cu fundu' afundat in scaun, cu ochii in calculatoare si impusca muste imaginare. Si eu ma joc pe calculator, dar nu toata ziua. (Apropo, daca tot va jucati, da-ti-l in colo de CS. Ce naiba e aia? Macar jucati un MOH sau oricum ceva mai nou. Nici macar la ce faceti toata ziua nu evoluati?)

Pai, profesorii astia netoti (care n-au salarii, saracii; dati-le salarii sa se trateze sau platiti-le sedinte la psihologi si psihiatrii) ii invata pe copii, cica.

Prietenul meu lucreaza cu copii. Si eu stau mult pe langa el si vad cum sunt. N-am vazut in viata mea copii mai inculti (pentru varsta lor, bineinteles) cum sunt astia. Da' poate ca nu sunt ei prosti si nu prind. Poate sunt profesorii care nu se ocupa de ei cum trebuie sau care ii fac sa urasca scoala.

Pe de alta parte, mult respect profesorilor care isi fac treaba. Dar, luati si voi atitudine, ca ceilalti care nu stiu nimic au salarii la fel ca voi, si poate chiar mai mari.