Vechiul "moment in stare de spleen"

Vorbeam azi la telefon cu bunul meu prieten si mi-am amintit ca voiam sa postez o ... chestie, pe care am scris-o acum multi ani, in vacanta de vara de dupa clasa a 11-a.

In acea zi nu aveam pur si simplu nimic de facut. Absolut toti prietenii mei erau plecati. La televizor nu era nimic de vazut, la calculator nu aveam ce face, de citit nu puteam citi pentru ca nu ma puteam concentra. La cumparaturi nu puteam sa merg, ca nu aveam nici bani si era si duminica. Fiind duminca, nu puteam sa fac niciun fel de treaba (de parca tin la chestii din astea).

A fost o zi irosita, pierduta pur si simplu. Mintea mea o luase razna asa ca textul nu e coerent de nicio culoare. Initial a fost scris (in intregime!) pe telefon, fiind un SMS pe care l-am trimis prietenului meu, care era la gratar ... nu mai stiu eu de ce nu eram acolo.

Cuvintele folosite exista ... majoritatea si sunt din cele care ne bantuiau in liceu (matematica, biologie, chimie, fizica, romana). Le-am asociat asa cum mi-a venit pe moment, fara sa aiba absolut niciun sens.

It was really entertaining!

Moment de plictiseala ... [in stare de spleen] .... (cred ca e de prin 2006)

Starea acuta de plictis dezvaluie o "viata" ce pare prea incitanta astazi.

Am privit prea mult peretii. Am facut deja o harta imaginara a punctelor negre de pe tavan.

Am incercat sa numar secunde, dar am ajuns la numere care imi luau mai mult de o secunda sa le gandesc si m-am oprit.

Am masurat viteza medie a timpului, in diferite moduri. Am ajuns la concluzia geniala a lui Einstein,..ca totul e relativ. Chiar si rotatia Terrei. Depinde cum o privesti. Si..timpul pe luna, oare trece mai greu decat la noi? Dar oare nu trece si mai greu pe Pluto?

In final, m-am gandit sa incerc sa fac ceva, altceva.. ce nu a mai facut nimeni si sa intru in istorie.. ca o victima absolut geniala a spleenului:...

... Am sa ma concentrez puternic la nemurirea sufletului pana am sa intru intr-o meditatie profunda si am sa ma integrez in spatiul transcendent al microcosmosului meu din aura generala apartinand partial spatiului macrocosmic primordial temporal.

Pe axa timpului am sa ma ataraxiez si ma voi identifica cu pedunculul cerebelos si fascicolul corticospinocerebelos incrucisat direct si apoi cu neuronul 2 al sensibilitatii proprioceptive si ma voi proiecta in aria somestezica 1, ca o aldehida alifatico-aromatica cu miros de migdale si mere verzi.

Prin ezoterie si epizeuxis exegetic voi trece in starea de anadiploza si ma voi deplasa pe axa oblica si pe asimptota verticala spre infinit si ma voi regasi in sinapsa limitei functiei de relatie de simetrie cu zona mezenterica si apocaliptica a lemniscului din nucleul gracilis sau Burdak al fascicolului spinotalamic anterior.

Prin osteogeneza voi reusi sa ajung la substanta miofibrilara din catena orbiculara buccinatoare din jgheabul pterigoidian suprahioidian.

In final voi incerca sa ma autodiger din nefronul inferior stang prin metafora revelatorie si sinereza acida, combinata cu functia trigonometrica a alfa-naftalinei combinate cu antracen reactionat prin hidroliza nucleara a ramurei industriale doborate de pacatul luciferic intunecat al tarilor subsupradezvoltate medii.

Autodigerarea fiind completa, ma voi trezi din hipnoza oului dogmatic si in ceasul dedus ma voi ridica si nu voi strivi corola de minuni a lumii, ci prin metamorfoza completa voi redeveni fiinta mea initiala.

Starea mea este deplorabila? ..desigur! deplorabil era si Bacovia si totusi un geniu al stadiilor patologice negative. Intr-o stare ca asta te regasesti totusi, doar partial in poeziile lui. 

That's it! Hope you enjoyed. I do.. every single time.