In cautarile mele pe internet, despre cum sa motivezi copiii, am dat peste un articol scris de Doreen Nagle. M-am bucurat de acesta pentru ca am fost si sunt de aceeasi parere.
Articolul se numeste "Don't bribe kids - reward them for good beahior", adica (cam) asa cum spune titlul acestei postari. Pune in evidenta foarte bine diferenta intre a mitui si a rapslati un copil. Si am vazut si stiu ca majoritatea parintilor isi mituiesc copilasii si nu fac decat sa inrautateasca situatia. Am mai scris pe tema asta intr-o postare mai veche (Copiii din ziua de azi).
Deci ... ce spune dna. Doreen Nagle?
Nu am sa traduc fiecare cuvintel, dar scriu ideile. Oricum, recomand (si chiar va rog) sa cititi articolul (mai ales daca sunteti parinti sau profesori de orice fel si grad), pentru ca veti gasi detalii importante: click aici pentru a-l citi.
Stabileste cateva reguli (care sunt de obicei incalcate zilnic de parinti):
Prima regula spune ca mituirea (manipularea parintelui de catre copil - parerea mea) trebuie sa fie inlocuita de recompensa (copiii sa fie rasplatiti atunci cand fac ce trebuie).
Care e diferenta?
Mita.Un copil plange si tipa si nu se mai opreste. Daca ii cumperi o jucarie ca sa se opreasca, inseamna ca il mituiesti. El nu a facut nimic ca sa merite jucaria, in schimb invata ca daca tipa va primi o jucarie. Cu timpul, va deveni din ce ince mai rau si mai greu de controlat.
Actionand astfel, inveti copilul ca dragostea se masoara in "cat de multe lucruri ii cumperi".
Recompensa. Exemplul dat in articol este cam asa: cand iti inveti baietelul sa faca la olita ii promiti ca atunci cand va sti sa mearga la olita si sa nu mai faca pe el ii vei cumpara chilotei "de baiat mare" cu supereroul lui preferat. Astfel, atat parintele, cat si copilul sunt multumiti si rasplatiti (tu nu mai trebuie sa ii schimbi scutece, el are chilotei promisi).
In afara de efectul aproape imediat, pe termen scurt, "mituirea" afecteaza modul de gandire al copilului pe viitor, cand va fi mare, afecteaza felul in care vede lumea si cum intelege mecanismele de functionare ale societatii.
A doua regula subliniaza faptul ca o recompensa se da dupa ce copilul a facut o fapta buna, si niciodata inainte. Totusi, e in regula sa ii spui ca dupa ce face ordine in camera va primi o carte sau poate iesi afara.
A treia regula atrage atentia asupra faptului ca recompensele materiale trebuie alternate cu cele non-materiale. In exemplul de mai sus, cartea este material, sa iasa afara este non-material.
A patra regula spune ceva interesant. Oferindu-i copilului posibilitatea de a alege intre recompense, invata sa munceasca pentru ceea ce doreste. Iar asta ... e o chestie care trebui pe viata, nu?
A cincea regula aduce o idee in completarea celei de mai sus. Ganditi-va impreuna la recompense pentru un anumita fapta buna. Adevarul e ca si noi putem invata de la copiii, dar trebuie sa ii ascultam (asa cum mi-a zis R de multe ori). Ar putea veni cu o idee care sa va surprinda si care chiar sa va convina. De exemplu, cand l-a intrebat de ce trebuie sa exerseze la pian baiatul autoarei si-a dat seama ca exersand devine mai bun.
A sasea regula (si ultima) ne spuneca, decat sa iti bati copilul la cap si sa ii spui ca nu e bine sa faci aia sau cealalta, sa faca una sau alta, mai bine incercam sa il motivam explicandu-i "de ce nu e bine": daca e dezordine in camera, nu-ti poti gasi jucariile.
Mi s-a parut foarte interesant articolul, eu am invatat cate ceva din el. Mi-au venit cateva idei de recompense si despre cum sa i le comunici copilului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu