Pot copiii sa taca?

Ieri am ajuns la o limita. Cred ca si starea mea generala isi spune cuvantul. 

Primele saptamani la grupa a fost ok, chiar neasteptat de bine. Apoi am inceput sa lucram pentru spectacol si lucrurile au inceput sa nu mai fie chiar asa cum ar fi trebuit. Copiii incepeau sa nu mai fie la fel de atenti, sa fie mai galagiosi. Dupa sepctacol a inceput sa fie aproape dezasturos (exagerez, dar simt nevoie).

Ne-am intros din vacanta si, dupa 2 ore de antrenament foarte usor, de dezmortire si pasi extrem de simpli, am inceput cu recapitulare ca sa ne reamintim pasii pe care i-am invatat. Inca de la inceput au fost putin plictisiti, neinteresati. 

Eu stiu ca asta trebuie sa fac, ca sa pot cladi mai departe. Ei nu stiu pentru ca sunt doar niste copii. Asa ca am incercat sa fac ceva nou. Si ca sa fie si util, i-am invatat un pas simplu din urmatorul dans de pe lista "must learn". A fost binisor, pentru ca le-am starnit un pic interesul si incercau sa fie atenti ca sa faca si ei pasul.

Totusi, ce nu am reusit sa mai fac de cand s-a terminat vacanta ... liniste. Tot timpul vorbesc. Ar fi in regula daca ar fi doar 1-2 copii, dar vorbesc aproape toti si ii fac si pe cei mai cuminti sa nu mai fie atenti. Nu sunt atenti si ii derajeaza pe ceilalti. Asta e de fapt problema cea mai mare.

De curand, R mi-a adus in grupa un copil pe care i-am zis ca nu-l vreau pentru ca e obraznic, se foieste si e FOARTE enervant. Mi se pare genul de copil care pentru mama lui e "cel mai frumos, mai cuminte si mai talentat" copil. Dar nu este chiar asa!! Suspectez ca asta are o legatura cu noua "miscare revolutionara".

Bineinteles ca primele mele ganduri au fost: "nu mai pot", "nu mai rezist", "nu sunt o profesoara buna", "copiii ma urasc", "nu mai vreau sa predau". Chiar am vorbit cu M, care e si coleg cu mine, imi e si elev dar si prieten, si i-am spus ca, din cauza ca R are o perioada mai grea, am sa duc grupa pana la vara, cand probabil se va uni cu grupa de aceeasi varsta a lui R. Apoi, am sa renunt.

(A inceput sa ninga si nu ma pot opri sa nu intorc capul spre geam sa privesc...Am sa scriu un post despre asta.)

Asta i-am spus, asta am gandit si gandesc. Dar e ceva in mine care incearca sa schimbe asta. E un obstacol, o piedica pe care o intalnesc toti instructorii si profesorii. Nu ne nastem invatati.

Cateva citate care dau de gandit si care ma motiveaza in acest context ... le-am pus in engleza, pentru ca mi se pare ca prin traducere isi pierd din valoare si inteles :

"In the middle of difficulty lies opportunity." (Albert Einstein)

"We learn to do something by doing it. There is no other way." (John Halt)
       - cum as putea fi o profesoara mai buna, daca nu exersand, incercand, experimentand?

"There is a crack in everything...that's how the light gets in." (Leornard Cohen)

       - am o problema si voi trece peste, o voi rezolva ... sa vad unde e "the crack" ca sa gasesc "the light"

(Am scris postul cu ninsoarea. Tot nu ma pot opri sa ma uit spre geam. Parca mi-e frica sa nu se opreasca)

Trebuie sa accept ca nu sunt perfecta, ca sunt intr-un impas, am o problema. Am sa iau obstacolul ca pe o provocare si am sa incerc cat mai multe variante sa depasesc piedica. Cand am sa termin, am sa stiu mai multe despre copii, am sa am mai multa experienta si voi fi mai buna ca acum.

Nu trebuie sa cedez. Asta e cel mai simplu. Si cum se pare ca a fi programator nu e asa cum credeam ... poate reusesc sa fac ceva in dans, nu doar ca sportiv, dar si ca instructor.

Asa ca m-am pus pe cautat metode. Cum carti nu prea sunt in tarisoara noastra si mai ales in orasul meu, m-am bagat pe internet. Am cautat si am gasit diverse solutii. Urmeaza sa le testez si sa vad ce functioneaza in cazul meu. 

Am sa revin, cu rezultatele experimentelor si cu alte informatii despre cum sa motivezi copiii, cum sa ii faci sa fie atenti, sa faca liniste, sa te respecte.