N-am mai scris de mult. Asta si pentru ca nu prea am mai avut chef, dar si pentru ca nu am mai avut timp.
Am fost plecata in cantonament la Slanic Moldova. Am sa revin cu un articol despre hotelul la care am stat, pentru ca cei care cauta review-uri despre el sa stie ce ii asteapta.
In cantonamentul asta am mai adaugat ceva la lista mea de ganduri negre. De ceva vreme nu prea mai am tragere de inima sa muncesc in dans. Nu inteleg de ce. Mi-e greu sa ma mai motivez, lipseste ceva. Nu vreau sa imi pierd interesul pentru ca imi place si vreau sa fac mai departe, mai ales ca am crescut binisor in ultimul an.
Si cu tot cu lipsa de chef de antrenament, eu tot trag de mine si incerc sa ma fortez sa lucrez.
Desi eu zic de foarte multa vreme ca mobilitatea este foarte importanta pentru un dansator, R nu a vrut sa asculte. Nu stiu ce i-a venit deodata sa lucreze mobilitate. M-am bucurat mult sa aud asta, dar am fost foarte dezamagita sa vad ca doar in jumatate de an mi-am pierdut FOARTE mult din mobilitate. Nu eram foarte mobila, dar era destul de bine: aproape faceam sfoara, iar cu picioarele apropiate si intinse ajungeam cu pieptul pe picioare si cu nasul la genunchi.
Am incercat, ca in vremurile bune, sa insist, chiar daca ma durea, sa mentin pozitia pe care o lucram. Dar m-am ales cu agravarea unei intinderi pe care o "realizasem" (habar nu am cum) cu o saptamana inainte. Asa mi-am compromis lucrul la mobilitate tot cantonamentul.
Nu pot sa zic ca nu am progresat deloc, dar n-am putut sa mai fortez pentru ca nu vreau sa patesc ceva mai grav.
Deci ... ce inseamna asta? Corpul meu da semne de imbatranire? Incep sa imi scada performantele? Eu cred ca da. Nu imbatranire in sensul ca nu mai pot sa merg, ca am nu stiu cate riduri si alte chestii.
Ma refer la faptul ca este din ce ince mai greu sa imi mentin silueta, greutatea, sa invat si sa aplic anumite tehnici in dans. O data ce corpul si creierul (cu tot cu gandire, caracter, bla-bla) ajung intr-un punct ... la o maturitate, ceva (... nu stiu cums a ii zic ...) e greu sa mai schimbi, sa mai modifici.Adultilor le este mai greu sa invete, sa se motiveze, sa se miste.
Sunt frustrata pentru ca (totusi) sunt tanara. Am 22 de ani. Traiesc ceea ce ar trebui sa fie cea mai frumoasa parte din viata mea, tineretea. In plus, fac sport. Ma simt groaznic si ma intreb de ce mi se intampla asta.
In cantonamentul asta am discutat cu instructorii si copiii despre varste, despre faptul ca ei au acum atat de multe sanse de a evolua si de a se dezvolta frumos si ca noua ne este mai greu, ca la varsta noastra ne doare mai repede, mai tare si mai mult timp cand ne accidentam.
Ufff .... am atatea ganduri in capul asta mic si, nu stiu de ce, nu reusesc sa le "pun pe hartie", sa le pun in ordine si sa scriu ceva coerent.
Ideea e ca am inceput sa ma simt presata de timp. Parca am inceput sa aud cum ticaie un ceas si se aude tot mai tare. Nici nu imi dau seama cum zboara timpul. Nici nu stiu cand am avut 21 de ani si in curand o sa am 23. Trece atat de repede si eu nu m-am afirmat nicaieri, nicicum, nu pot sa spun "sunt buna la ... asta", "stiu sa fac ... ceva".
In afara de a adauga ceva la lista de ganduri negre, nu prea s-a mai intamplat nimic interesant (ca de obicei, de altfel), doar ca nu mai sunt atat de concentrata pe acele ganduri, chiar daca le mai aud soptind cateodata.
Ba da, esti buna la dans, la gatit, sunt atatea lucruri pe care stii sa le faci si pe care trebuie sa le descoperi la tine. ;) Orice om e bun la ceva. :)
RăspundețiȘtergereIn privinta varstei, asta e adevarul, anii trec repede si ma gandesc ca trebuie sa traim prezentul. Mai demult traiam cu frica viitorului (ce-o sa fac? ce-o sa fie cu mine? etc, etc), dar acum incerc pe cat posibil sa traiesc clipa, de cand ma trezesc sa privesc fiecare zi ca pe o coala alba de hartie, pe care imi astern planurile si ideile pentru ziua respectiva si pe care cu ajutorul lui Dumnezeu sa le realizez. Si mai ales sa ma bucur cat pot de cei din jurul meu. Timpul ne preseaza, nu stiu cat de adevarata este ideea ca traim 16 ore in loc de 24 de ore zilnic, dar mi se pare important ca la sfarsitul zilei, cand ma pun la somn, sa nu am senzatia ca am pierdut timpul aiurea si ca azi am facut ceva pentru mine si pentru ceilalti.
Mult succes! Si bucura-te de tinerete! De fapt, trebuie sa ne bucuram de orice moment al vietii, pentru ca fiecare perioada de varsta are frumusetea ei.
P.S. N-as mai retrai adolescenta. :))
Da, s-ar putea sa ai dreptate. S-ar putea sa fiu bunicica la dans si toate alea .. nu suficient :-".
RăspundețiȘtergereOricum, merci pentru ganduri >:D<