Am zis candva ca vreau sa incerc noi metode de a motiva copii sa munceasca la ora si sa fie cuminti. Am mai zis ca atunci cand voi incerca, voi vorbi despre rezultate.
Recunosc ... nu prea am avut timp sa ma gandesc, sa ma documentez ... dar am o scuza: ma ocup de (re)crearea (imaginii) a 2 site-uri, am de muncit la design pentru o noua sigla, avand in vedere ca schimbam denumirea clubului, plus alte chestii care tin de organizarea unei competitii nationale. E mult de munca si nu prea mai am timp de altceva.
In fine ... am incercat o chestie si am sa spun ce cred.
Incep prin a mentiona ca in grupa am copii cu varste intre 6 si 11 ani. M-am gandit sa dau copiilor cate o steluta sau doua pentru fiecare lucru bun pe care il fac: daca raspund la intrebari, daca le iese bine un pas, daca au fost atenti si imi pot explica un pas nou, sau alte chestii din astea. Daca fac ceva rau, vorbesc, se foiesc sau deranjeaza ora, le iau o steluta inapoi.
Stelutele astea nu sunt reale. Sunt plusuri si minusuri in caietul meu, ca sa le tin evidenta. M-am gandit ca daca le dau note, n-o sa le placa, daca le zic "plusuri si minusuri" sau "puncte" n-o sa-i atraga. Asa ca m-am decis la stelute.
La inceput am crezut ca isi vor dori doar sa stranga stelute, sa zica "eu am mai multe", apoi m-am gandit ca unii dintre ei nu se vor multumi cu atat si ca ar trebui sa poata face ceva cu ele. Asta e partea cea mai grea. M-am gandit ca le vor putea folosi ca sa poata merge la concursuri, ca sa treaca in fata sa faca incalzirea, sa aleaga ce dans sa lucram intr-o ora, ce joc sa jucam la sfarsitul orei. M-am gandit la stelute ca la un fel de bani, sa incerc sa ii fac sa inteleaga ca trebuie sa munceasca pentru ceea ce vor.
M-am inselat. Nu ii intereseaza asa ceva. Cand le-am spus ideea mea de a le da stelute, au fost copii care m-au intrebat de ce si ce facem cu ele. Le-am spus ce, apoi m-am gandit sa ii intreb ce ar vrea ei sa faca cu ele. Si a inceput "cosmarul": sa si le prinda in piept, sa le lipeasca pe caiete, sa faca coliere, sa si le prinda in par, sa le colectioneze.
Asta inseamna ca va trebui, pana la urma, sa gasesc stelute, intr-o forma sau alta, si sa le dau la un moment dat, in functie de cate stelute au in caiet. Si chiar asta am sa fac, pentru ca nu vreau sa imi creez o imagine de mincinoasa sau ceva.
Acum incerc sa ma gandesc la cum sa fac sa le dau cat mai putine stelute adevarate, cum sa ii fac sa le foloseasca la ceva care sa fie tot pentru progresul lor si nu impotriva buzunarelor mele sau care sa ii faca sa stranga obiecte inutile.
Intr-un fel a functionat, in sensul ca mereu ma intreaba cate stelute au, se supara cand nu primesc, se bucura cand le dau. Acum urmeaza sa imi dau seama ce sa fac mai departe.
O idee a fost, si voi incerca sa o pun in practica, sa fac un panou, pe care sa pun stelute de hartie in dreptul numelui lor, sa vada cate au si sa se compare cu ceilalti mai usor. Poate asa vor munci si vor fi mai atenti, starnindu-le (poate) un spirit de competitie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu