Ce are blogul asta? Ce-i cu mine?

M-am gandit de mai multe ori: ce am vrut sa fac cu blogul asta si ce a iesit.

Adevarul e ca sunt o persoana pesimista si cred ca sunt cam egoista ... si ma plang foarte mult.

Da, am vrut sa scriu despre jocuri, despre filme, despre programare, despre vacantele mele ... si inca mai vreau.

Am spus printre primele postari, poate chiar prima, ca viata mea nu e asa interesanta, dar poate ca scriind aici descopar ca e mai buna si mai frumoasa decat credeam. Mmmm, nu.

Ma uit la ce am scris pana acum si in majoritatea articolelor ma plang de diverse chestii sau povestesc despre aspecte negative din viata mea. E teribil de enervant!!!

Ce sa fac? Cum sa fac sa ma schimb? Habar nu am. Si am incercat in nenumarate momente din viata mea sa nu bag de seama chestiile negative, am incercat sa fiu pozitiva. Mdeah, n-are niciun rost.

Nu vreau sa mai promit nimanui nimic si nici mie nu imi mai promit. Cumva m-am cam saturat de chestiile astea. Parca viata mea s-a transformat intr-o fuga de negativism si pesimism, intr-o vanatoare de ganduri pozitive si urmarirea schimbarii.

Daca ma chinui prea mult cu asta?

Ma simt incapabila si imatura. Simt ca nu gandesc cum ar trebui sa gandesc. Dar unde am gresit? Sau cine a gresit? Cand am luat-o pe calea asta tampita si de ce?

Viata mea s-a transformat dintr-o viata relativ normala, si cu bune si cu rele, intr-o viata aproape chinuitoare. Daca inainte nu "ma dadeam in vant" dupa viata, acum ma cam satur de ea, nu-mi place. As vrea sa am o telecomanda si sa schimba canalul. De asta cred ca imi place atat de mult sa ma uit la filme.

Nu, nu am ganduri sinucigase si mi-e frica.... nu de moarte ci de ce se intampla cand mori, adica suferinta, senzatia .. habar nu am. Si ma gandesc ca pentru mine nu ar fi o pierdere, dar parintii mei ar suferi, familia mea. Familia mea singura care ma face sa ma gandesc ca daca as muri ar fi nasol.

Da, multe, foarte multe lucruri nasoale se intampla in viata mea de zi cu zi: baietii care nu prea isi fac treaba (si cand fac, nu o fac calumea .. trebuie sa spal si eu vasele inca o data), catelul care e batran si am probleme cu el, certuri in fiecare zi, am scazut ca instructor (foarte mult), nu mai am nici chef de dans si am si scazut ca dansatoare, bunicii cu problemele lor de sanatate si bunica de pe tata care vorbeste non stop despre moarte (m-am saturat!!! e super deprimant si e imposibil sa o scoti din gandurile alea), am picat examenul de secretar (eu nu am picat niciodata niciun examen), am probleme financiare si nu ma pot intretine, nu gasesc o solutie la aceasta problema si nu gasesc un job care sa imi permita sa fac dans in continuare, mama nu e langa mine si mi-e atat de dor de ea, am de facut 2 operatii care implica destul de multi bani, m-am facut de ras cu engleza si cunostintele de informatica la un interviu ... si nu mai am chef de nimic.

Nu stiu cum sa zic stop. Nu stiu cum sa fac sa ma schimb in bine si sa imi fac viata frumoasa. M-am gandit la consiliere psihologica si cred ca m-ar putea ajuta, dar nu cred ca in Romania si in orasul meu exista cineva care chiar sa faca treaba cum trebuie.

Intr-un final ... eu sper sa revin macar la cum am fost .... si sper sa pot face la un moment dat ce am vrut din blogul asta.