joi, 29 decembrie 2011

Sarbatori de iarna cu doar un strop de magie

Anul acesta a fost primul meu Craciun fara mama. Probabil va ganditi ca am o obsesie sau ceva, dar nu am pretentii sa ma inteleaga altcineva in afara de cei din familia mea. In nenumarate cazuri s-a dovedit ca mama mea este alfel decat celelalte si nu zic asta doar pentru ca e a mea.
In fine ... la noi de Craciun se faceau (anumite) prajituri, sarmale, cozonaci, impodobim bradul si casa in seara de Ajun, mergeam in zilele de Craciun la bunici si "petreceam" (mancand, cum altfel? :| ) si cu ocazia asta le cantam si cate un colind. In noaptea spre Craciun se strecurau cadouri sub brad, fara sa stie ceilalti, iar a doua zi ne bucuram toti de pachetelele de sub brad care au ajuns acolo ca printr-o magie.


Mama, prin atitudinea ei si pur si simplu prin felul ei de a fi, facea magia sarbatorilor sa se simta puternic. Am incercat sa pastrez cat mai mult. Am fost la bunici si am ajutat la sarmale si cozonaci, am muncit 2 zile la prajituri si oua umplute. Dar mi-a mers destul de prost, pentru ca din cele 3 prajituri, n-a iesit niciuna. Si eu pastrasem cantitatile, retetele si notitele ca sa va dau si voua "secretul". Au fost comestibile, dar ori se dezintegrau (salamul de biscuiti), ori crema era prea moale si foaia prea tare ...

Am cumparat cadouri pentru R si pt fratele meu, le-am tinut secrete, le-am ambalat, le-am pus sub brad si am cumparat si ciocolata si bomboane de care luam doar la sarbatoare. Le-am pus sub brad fara sa ma vada nimeni. Era plin si ma bucuram eu cand le vedeam. Bineitneles ca mie nu mi-am luat nimic, pentru ca ... nu stiu, nu fac asta niciodata. Nu-mi fac cadouri, cum fac altii. Mama cumpara si pentru ea ceva si punea sub brad si deschidea cu noi odata. Si eram toti ca niste copiii care se bucura de darurile Mosului.

Am fost cu mama pe skype si cand am impodobit si cand am desfacut cadourile. Ne-a trimis si ea ceva din America. Pentru fiecare. La desfacerea cadourilor s-a simtit o picatura de magie. Dar eu eram singura entuziasmata, R era curios (ceea ce era bine atunci), dar fratele meu era foarte ... adormit si parca nepasator. Eram curioasa de ce am primit eu, dar voiam sa vad si reactia baietilor, daca le place ce au primit. Dar se pare ca nimeni nu a fost incantat, poate putin R.

Nu pot sa zic ca Mosul a "citit vreo scrisoare" si mi-a adus ceva ce mi-am dorit, dar iubesc cadoruile primite enorm, imi plac si m-am bucurat cand le-am vazut. Baietii parca erau ... nu stiu cum.

Si apoi nu prea au mancat din prajituri, care au fost totusi bune, nici din cozonac. Unde mai punem si obiceiurile lor de a lasa mizerie in urma lor. R mai face curat, dar de cand a venit fratele parca profita de situatie si nu mai face nici el ... ori atat de mizerabil e fratele. 
 Saptamana trecuta am facut curat 2 zile. De sambata si pana miercuri s-a adunat o mizerie in casa ... insuportabila.

La bunicii de pe tata, ne-am adunat toti care am mai ramas din familie si cu nanii fratelui. Stiam ca o sa am de treaba pentru ca bunica nu ne poate servi in niciun fel, fiind pe jumatate paralizata. Cand am ajuns i-am dat ouale umplute si prajiturile pe care i-am zis ca i le aduc ... si de care a zis ca vrea si ea. Mi-a zis ca nu trebuia sa aduc. Perfect! Am muncit degeaba la ele?
Apoi am luat aparatul si am inceput sa ii filmez si le-am zis sa le transmita ceva parintilor mei. Au inceput sa se planga de cat de iresponsabila sunt ca nu am grija de ei, ca nu ii vizitez si nu ii ajut, ca de ce a plecat mama care era baza in bucatarie si ca acum nu mai are cine sa ii ajute. Nu chiar cuvintele astea, dar in capul meu exact asta am inteles. 
Dar eu nu am fost acolo sa framant la cozonaci? N-am stat la sarmale de mi-au mirosit 2 zile mainile a varza? Nu le-am zis mereu ca daca au nevoie de ceva sa ma sune? Dar de ce atunci cand ma ofer sa le spal vasele sau sa-i ajut sa stranga masa sar cu gura pe mine ca sa nu fac nimic?
Nu stiau ca eu sunt mereu ocupata cu clubul, si mai ales cu spectacolul in ultimele 2 luni? Oare cand am un pic de timp liber nu vreau si eu sa stau la mine in casa, sa ma uit la un film, sa citesc sau sa pierd vremea pe facebook? Sa ma duc la ei? De fiecare data sunt exact aceleasi discutii. Ma intreaba daca mi-am platit facturile, daca ma descurc singura, daca ma descurc cu animalele, daca imi ajung banii, daca sa nu vina sa ma ajute in casa, daca mananc. Apoi imi fac observatii ca sunt prea slaba, ca nu vin la ei, ca nu-i sun, ca nu mananc (de unde stiu ei daca mananc sau nu?), ca R nu e un barbat destul de bun pentru mine pentru ca nu prea stie sa se pregateasca sa aiba o familie, ca nu isi ingrijeste dintii. Dupa care sunt discutii deprimante despre cat de grea e viata si ce potop ca au plecat parintii in SUA si ei au ramas singuri si nu mai are cine sa-i ajute (ii inteleg, oricum exagereaza, dar ma simt eu ofensata, ..adica ei nu pot avea incredere in mine ca ii ajut cu ceva), ca bunicu joaca la loto si spera sa castige sa ii aduca inapoi. Si asta e. De fiecare data acelasi lucru.

Si nu pot sa fiu in 10 locuri deodata. In seara aceea am zis ca trecem si pe la "socrii". Masa era pe terminate si R ma tot batea la cap sa mergem, iar eu ii ziceam sa aiba putina rabdare, ca trebuie sa ajut pe acolo ca sa stranga masa ... El mi-a replicat: "dar ce, parintii mei sunt mai putin importanti?".
Toti voiau ceva de la mine. Cum sunt si baietii astia 2, care vin la mine si se plang unul de celalalt sau ma pun pe mine sa vorbesc cu celalalt de parca as fi mesager.

Asa ca au reusit ca in ziua de Craciun sa ma faca sa ma simt o carpa inutila si o servitoare care trebuie sa stea dupa baieti sa faca curatenie. Doua zile, cele care trebuia sa fie magice, vesele, m-am simtit ca ultimul om, de parca eram o fata care si-a uitat familia si care nu e in stare sa faca nimic pentru nimeni. Si nu am reusit sa smulg un zambet de la nimeni de acest Craciun, sa stiu ca eu am facut acel suras sa se nasca.

Eu am incercat, dar nu mi-a reusit nimic de aceste sarbatori (doar ouale umplute :D ). Au fost cele mai triste din viata mea. Doua zile am plans in loc sa rad.

Unde mai punem si faptul ca nu a nins :(.

Sper sa fie doar o intamplare. Sper ca nu asa sunt sarbatorile pentru adulti. Daca asa vor fi si cele ce vor urma ... nu stiu ... ma izolez de lume, ma prefac ca sunt nebuna si am dat in mintea copiiilor ... habar nu am. Dar e groaznic.

Imi plac luminitele si ornamentele de pe strada si din vitrine. Imi place (intr-un fel) aglomeratia de sarbatori. Imi place sa cumpar cadouri, sa le impachetez, sa le ascund si sa le pun sub brad si sa ma bucur cand sunt desfacute si apreciate.
Imi place sa ne adunam la masa, sa mancam (putin din fiecare!) si sa ne bucuram in familie. Imi place sa gatesc pentru sarbatori. Imi place sa ma aranjez pentru mesele festive. Imi place sa impodobesc prin casa. Imi place sa ma uit la filme de Craciun sau care de obicei se dau in perioada Craciunului.
Imi plac colindele si muzica de Craciun. Imi place sa cred ca Mosul exista si ca el e cel care iti aduce bucuria pe care o simti de sarbatori.
Imi place sa fac multe poze prin casa si pe afara si poze cu cadourile pe care le-am primit.

M-ai uitat anul acesta, Mosule? Chiar am fost atat de rea?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu